Sunshine

I'm so sick

2012-02-10T22:05:00.003+02:00

"Noi, existam, nu vietuim. Dar oare

Nu este cel mai preţios secret,
În omeneasca lume-ntâmplătoare,
Să ne-nvăţăm să vieţuim încet?
Secretul totuşi îl tăgăduim,
Febrili din leagăn pân'la ţintirim.
Maşina s-o lăsăm să se grăbească,
Aceasta-i doar menirea ei firească.
Dar omul? Cu cât graba e mai mare
Cu-atâta viaţă s-a scurtat mai tare.
Păcat că toate-acestea îşi află un răspuns,
Dacă cumva îşi află, abia când am ajuns

La poarta de la care privim în urmă cum

Trecutul ca un peisaj de scrum
Se-mprăştie cu ultima suflare,
Când piere totul, ritm, contur, culoare,
Când omul, fără ţel şi fără drum,

Tot singur moare.

Să-l mai împungă oare şi-un ultim, crud regret
Că n-a ştiut să vieţuiască-ncet?"

Alexandru Philippide

Scoate intunericul din mine daca te sperie. Impinge noaptea departe de noi. Pierde-ma in nori de cuvinte.

Refuz sa ma bazez pe o speranta desarta. Refuz sa mai caut fericirea, doar si ea se incapataneaza sa se ascunda de mine.

For a pessimist, i'm pretty optimistic

2012-02-05T20:50:00.003+02:00

Pasul ramane doar o amintire, un dor pierdut in trecut.
Aduna-ma din cele patru zari in care m-am pierdut.
Gandesc, respir, inima o simt ca inca imi bate, plang, rad, dar tot nu reusesc sa traiesc. Mi-am colorat viata in minunate tonuri de gri.

"Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent."

Octavian Paler

Trece timpul pe langa mine in sens invers. Sau poate ca eu nu ma pot misca. Astept...

"Femeile tratează în special rănile provocate de ele.'

Jacques Marchand

Ma uit pe geam sa mai treaca timpul, dar cerul e prea zdrentuit iar secundele trec prea incet si totusi m-am saturat numarandu-le sa astept. Vantul parca scrie o melodie prinre pietrele inghetate. Ma chinui sa-l dirijez in alt ton dar degeaba. Trec anotimprile unul dupa altul si nu ma asteapta si pe mine. Ma uita undeva la o fereastra inchisa. Vreau sa merg mai departe dar la fiecare pas pe care-l aud fosnind am un zambet tamp pe fata sperand...dar pasii mereu se indeparteaza, nici nu stiu ca sunt acolo asteptand. Privesc prin ochi gri in suflete intunecate si ma simt goala. Mi-e frig si mi-e frica. Am nevoie de liniste sau cel putin asa cred eu. Am nevoie de valuri sa sparga tacerea, de frunze sa fosnesca in vant, sa ma trezeasca. M-apasa timpul din ce in ce mai hotarat. Raman in departare doar pasi fara urme. Ascult...astept...pierd...

Die die die my darling

2012-01-22T10:02:00.002+02:00

Mi-e sufletul intunecat. Aduna-mi speranta imprastiata in cele patru zari si incearca sa o lipesti la loc. Daca vreo lacrima stinghera mai scapa nu vrea decat sa stinga focul dorului de ce-a fost odata de mult, parca intr-o alta viata. Vreau sa aud lucruri vesele. M-am saturat sa ma intovarasesc cu noaptea si-a ei jelanie.
Se plimba uitarea prin minti usoare. E ultimul strigat al unui gol sapat adanc si pierdut in timp. E o liniste crunta, apasatoare in mintile usoare. Se aduna prostia si incepe sa apese. Ferice de mintile usoare, sunt odihnite. Nu produc nimic dar nici nu se asteapta nimeni la nimic din partea lor. Am sufletul de plumb si vad totul in nuante vesele de gri. Visam reintoarcerea in tara unde totul e doar lapte si miere dar sunt epuizata de esec. Am inima grea. Chiar am impresia ca a inceput sa bata mai rar, mai incet, ca o soapta prea sincera sa fie auzita. In gerul de afara caut racoarea, am impresia ca ard. Sunt inerta, captiva. Ma apasa timpul si spatiul intr-un joc bolnav a dramei. Inevitabil sunt din nou in locul parasit de toti, acasa. Poate-s singura pierduta, lasata de timp ca o marturie pentru ce a fost. Putem juca un rol o viata intreaga, dar eu m-am pierdut in personaj. Refuz sa renunt la masca mea de bal si indrug vrute si nevrute pentru ca scenariul e la mine si doar eu imi stiu replicile oricum...

Count on me

2012-01-10T01:49:00.003+02:00

Am uitat fericirea, am refuzat sa-nvat sa iert, refuz sa-mi amintesc. Vino! Disperarea e fierbinte, te poate arde.
E ceva special sa nu-ti fie frica sa pui intrebari chiar daca risti sa ramai undeva suspendat in timp asteptand un miracol. Te pierzi intr-un iad blestemat in momentul in care uiti cine esti.

Shadow of the day

2012-01-07T05:45:00.002+02:00

Degeaba! Mi se imprastie un zambet stupid pe buze. Privirea se chinuie sa para mai blanda. Se-aud pasi in jurul meu, se-mprastie noroiul uscat uitat de timp. Ma agat de ploaie, o rog sa ma ascunda. Mi se ineaca usor, usor dorul din suflet in pahare frumos colorate. Las timpul sa se scurga-n nestire. Nu vreau sa mai aud nimic. Ma ard suficient privirile. Se-nchide usa in urma mea, sanse mari sa ramana blocata. Cu aripile intinse ma inalt spre stele doar ca sa pot cadea inapoi in uitare.
Voi fi bine! Sunt sigura ca va fi bine!

"Ideile extraordinare nu sunt altceva decât restructurarea a ceea ce ştii deja."

Art Cornwell

Dar cui ii pasa? Ce se spunea despre aparente? Ca pot fi inselatoare? Dar de cele mai multe ori ce vezi, aia primesti.
Constinta ma cearta prea mult iar eu astept ceva ce nici nu exista. Sufletu-mi nu stie sa ierte, iar inima nu mi se poate opri din plans. Perfect! Vorbesc, vad, simt si totusi simt ca nu traiesc. Sunt mandra, mint, sunt rea, mereu fug cu bratele deschise spre ce imi face rau. ma distrez, trec de la ras la plans intr-o clipa fara sa stiu nici macar eu motivul, imi reinventez lumea in fiecare zi spre disperarea celorlalti care se chinuie sa despice firul in patru sa ma inteleaga.
Ce-i adevar? Ce-am fost mintita? De ce mi s-a stins flacara din ochi? Gandesc...sunt completa. Ma lupt sa fac orice, impart ce stiu, aspir la nou...visele mi se pierd neputincioase...traiesc pentru eternitate.
Cred ca e suficient pentru o zi.

"Teama este o întrebare."

Marilyin French

E timpul sigur sau relativ? Ma consider aceeasi, neschimbata. Poate ca mi-a imbatranit mintea intre timp dar estetic n-am nici un motiv. Nu am mai avut timp ce-i drept sa ma analizez intr-o oglinda, dar poate e mai bine asa. Sunt multuminta asa, chiar nu vreau sa ma uimesc.

This feeling

2012-01-06T04:03:00.002+02:00

"Oh, Friend! for ever loved, for ever dear!
What fruitless tears have bathed thy honour’d bier!
What sighs re-echo’d to thy parting breath,
Whilst thou wast struggling in the pangs of death!
Could tears retard the tyrant in his course;
Could sighs avert his dart’s relentless force;
Could youth and virtue claim a short delay,
Or beauty charm the spectre from his prey;
Thou still hadst lived to bless my aching sight,
Thy comrade’s honour and thy friend’s delight.
If yet thy gentle spirit hover nigh
The spot where now thy mouldering ashes lie,
Here wilt thou read, recorded on my heart,
A grief too deep to trust the sculptor’s art.
No marble marks thy couch of lowly sleep,
But living statues there are seen to weep;
Affliction’s semblance bends not o’er thy tomb,
Affliction’s self deplores thy youthful doom.
What though thy sire lament his failing line,
A father’s sorrows cannot equal mine!
Though none, like thee, his dying hour will cheer,
Yet other offspring soothe his anguish here:
But who with me shall hold thy former place?
Thine image what new friendship can efface?
Ah, none!—a father’s tears will cease to flow,
Time will assuage an infant brother’s woe;
To all, save one, is consolation known,
While solitary friendship sighs alone."

Byron

Excuse me Mr.

2011-12-27T23:57:00.002+02:00

Luptele noastre au devenit imediat mai elaborate. Tu castigai unele, eu aproape castigam altele! Geniul infractor, incredibil de aratos, tu regele nelegiuitilor!

Nu-mi pasa! Nu conteaza! Am incredere in tine! Teoretic! N-ar trebui!

Ma recunosti? Da stiu ca au trecut anii....poate ca n-au fost atat de mult dar si-a lasat timpul semnele pe mine. Nu vreau sa stiu de unde vii si chiar nu conteaza ce-ai mai facut. Nu-mi vorbi mie de lacrimi irosite si de dureri tacute. Nici tie nu-ti pasa cate vise mi-ai omorat. Nu mai am nimic sa-ti spun. Nu vreau sa mai auzi nici macar un cuvant de la mine vreodata. As putea doar sa te privesc...tacuta...pierduta in coltul meu de lume turbata. Iti maintesti cand imi spuneai ca toata in viata au un rost? Insistai ca pana si eu am scopul meu...dar te-ai plictisit inainte sa il gasesc. Unde erai cand eu ma pierdusem?Ai jurat ca nu pleci niciodata. Te distram cand incercam sa-ti explic lucruri importante despre noi. Si cu toate astea nu pot sa te urasc. Imi urasc naivitatea de copil prost. Dar nu pot schimba nimic, asa ca-mi accept tacerea neagra. Oricum niciodata nu as fi primit mai mult de la tine. Nu vreau sa aud nici un cuvant si voi face si eu la fel. Oricum nu ai intelege nimic. Sufletul mi l-ai pierdut de mult prin vreun pat de femeie uitata deja. Pentru mine va fi vesnic noapte si pentru asta iti multumesc.

"Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi"

Burton Hills

Ai suficiente amintiri frumoase? Sa fie intuneric... Acum imi poate respira inima linistita. mi-am inchis durerea in uitare. Am renuntat la orice fel de mangaiere in noapte. Inca imi caut sufletul din pacate, ma stii doar cat de incapatanata sunt. Mi-am sfredelit singura viata dintr-o prostie. Ai sa-mi spui vorba ta preferata: "Nimic nou sub soare, copil tampit!". Ma chinui sa-ti explic ca nici o piatra mutata din loc nu a fost in zadar. Trupurile ne-au plecat in directii diferite dar umbrele au ramas legate, pierdute undeva intr-o amintire. Soarele a apus de ceva vreme. E miezul unei nopti inventate de noi, pentru momente ca acum. Te rog nu incerca sa aprinzi lumina. Ti-e teama de timp? Mie imi e!

"Pentru a dezvolta câmpul mental, trebuie înţelese două principii ale minţii: unul este reducerea, celălalt dezvoltarea. Pentru a dezvolta câmpul mental omul trebuie să înveţe să iubească, să ajute pe alţii, şi să ofere necondiţionat; pentru a reduce câmpul mental omul ridică ziduri în jurul său, astfel devenind egoist, interesat doar de propriul câştig, şi, în cele din urmă, profund nefericit."

Swami Rama

Take what you want

2011-12-13T22:05:00.003+02:00

Sunt impotriva a orice si tot aud ca nu se cuvine. Cine a stabilit deja cum si ce se cuvine sa vina sa-mi explice si mie ca eu nu inteleg nimic.

"Persoanele practice ar fi şi mai practice dacă ar petrece ceva mai mult timp visând..."

J. P. McEvoy

Shelter

2011-12-09T13:41:00.002+02:00

Undeva e un loc plin de fericire. Undeva tacerea e un zgomot iubit. Undeva culorile alunga negrul noptii. Undeva fiecare pas duce spre ceva bun. Undeva nelinistea e o clipa trecatoare. Undeva ma asteapta fericirea. Intrebarea este unde?

"Aşa se întâmplă logic, plecăm şi sosim undeva. Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă, poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta, ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva, poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde-am vrut dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite, totuşi am plecat şi am sosit undeva, am greşit drumul, dar am sosit undeva, dar când nu mai sosim nicăieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem dacă nu sosim nicăieri?"

Octavian Paler - Logica inutile

Ma indrept spre ceva. Singura problema este ca ma indrept spre nicaieri.
Ma despart de trecut si de prezent. Satula de mastile voastre de contrabanda incerc sa rad, sa ma mint singura ca nu conteaza. Vreau sa plec undeva unde sa fie liniste. Acel gen de liniste care nu te apasa si care te elibereaza.

Proteggimi

2011-12-08T11:21:00.003+02:00

Iti ating zambetul cu ultima farama de vis inainte de trezire. Noptile netrecute pornesc lacrimile necazute. Revin mangaierile strigate in umbre uitate de lume.

"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!"

Oda (in metru antic) - Mihai Eminescu

Tot vorbind de stele am ramas surpinsa cand pentrui o clipa m-am ciocnit de steaua mea. Poate ca si-a mai pierdut din stralucire, sau poate doar a coborat de pe piedestalul unde o asezasem de mult. M-a facut sa-mi amintesc de luna si de mare, de visele inecate in tacere. Dar m-am trezit repede, in acelasi intuneric, in aceeasi renuntare.

But then if you're so smart, tell me why are you still so afraid?

2011-11-10T02:39:00.002+02:00

Suntem praful de stele ars de dorinte tacute.

"Suntem ceea ce pretindem că suntem, aşa că trebuie să fim atenţi ce pretindem că suntem."

Lily Tomlin

Suntem slabi, suntem rai, suntem prosti, cadem si nu mai vrem sa ne ridicam. Suntem desculti si nu ne pasa. Am ramas ai nimanui. Chipul ne e desfigurat de masti uitate. Suntem plictisitori si banali, incapabili sa fim spontani.

Ne-apasa praful zilelelor trecute aripile si asa obosite. Fiecare bataie a lor ne intuneca privirea si ne ajuta sa ne pierdem mai bine. Un suflet fericit poate indura orice pentru o cauza adevarata. Un suflet chinuit renunta mult prea repede. Soarele lumineaza dar eu nu-l vad. Ceata se asterne in fiecare dimineata si ma ascunde de orice raza, fie ea de lumina sau de speranta. Totul s-a uscat, stelele refuza sa iasa, nu vad decat nori si pentru mine e noapte tot timpul. Sunete mute si clipe de neoprit ma urmaresc. E tarziu...atat de tarziu incat am obosit sa mai astept vreun rasarit. O noua zi? Nu va exista. Lumina nu se mai naste, durerea insista, oamenii mint, intunericul zboara in fericirea lui ciudata, inocenta moare, ura ma invinge. Nu acesta este visul meu. Vad doar umbre si praf! Si pe suflet mi s-a depus mult prea mult praf.

Wherever I may roam

2011-08-11T01:52:00.002+03:00

"Finala umbră-mi va putea închide Cu ochii mei a zilelor lumină, Şi dezlega cest suflet, ce se-alină Astâmpărându-şi poftele avide.

Dar chiar arzând, memoria va şti de
Celălalt mal al Stixului să-mi vină;
Pe ape şti-va-mi flama să se ţină,
Sfidând de-a pururi legile rigide.

Suflet, ţinut de zei în închisoare;
Vine, ce flăcările mi le-mbată;
Şi măduvă, de foc înălţătoare;

Şi-or pierde corpul, dorul niciodată;
Vor fi cenuşă, însă simţitoare;
Ţărnă vor fi, dar ţărnă-namorată."

Francisco de Quevedo y Villegas

Cat de straina sunt de tot. Nici un dor nu mi-a mai ramas. Doar gandul rau si intunecat mi-l aud in glas. Va veni prea tarziu pentru mine izbavirea. Mi-e gandul bantuit de raceala si tacerea vremii. Sinistre cantece plangatoare ce le aud mereu. Acelasi indemnuri ce spun : "Numai astepta, ti-a trecut timpul!"

Breakaway

2011-08-09T01:05:00.002+03:00

"Să nu dai înapoi, căci dacă o faci, o să te retragi."

Mary-Louise Parker

Ar trebui sa ne pastram in suflet un loc secret, in care ne putem aduna si ascunde toate visele si, astfel protejate, sa poata creste si inflori pana sunt in siguranta sa fie eliberate.

Zidita-ntre pereti fara scapare, acoperita de zdrente si impovarata de ani. Am fost frumoasa, fericita, senina, dar lumea m-a uitat. Adesea-mi amintesc de un vis spulberat si inima-mi ranita imi zvacneste crunt si sangereaza. Mi-e dor de mare si rog stelele sa ma calcuzeasca caci mi-am pierdut drumul. Vreau sa-mi sufle vantul in par si sa ma mangaie ceata. Mi-e dor de mare si de adancimea ei care ma pierde, ma fereste. Ma ascunde de chemari false. Vreau sa alunec lin sub cerul senin cu nori imprastiati si sa uit, doar un pescarus somnoros sa ma trezeasca. Mi-e dor de mare, imi lipseste viata nomada. Sa vad delfini liberi si eu sa fiu la fel. S-ascult povesti nemuritoare si visele sa-mi fie purtate in larg.

We've got a good thing going

2011-07-24T16:27:00.002+03:00

O inima ca o floare de gheata, cu obrazul lipit de geamul aburit de buze ce viseaza la soapte nerostite. Pe foaie sunt doar cuvinte dulci ce zboara cu primul vant mai puternic. Inchin ofrande pentru suspine stoarse printre scuze.
E doar un fior ce te face sa rosesti si te-opreste in timp.
Un vis de o zi, de o luna, dar oricum pare o vesnicie. Un destin scurt nestiut care mi se arata in minte cu miros de crini si gust de vin.
Poate chiar port un semn de stigma, dar totul se sterge, enigme, priviri stinghere, doruri. Totul se scurge pe un fir de vis.
E pustiu in cer, in mari dar cel mai mare gol e in noi. Linistea ne apasa si doar plopii isi soptesc. Singuratatea si intunericul urla mut, si apare ceata.
Lumina a fugit in lume cu gandurile. A adunat toate iubirile pe care le-a putut lua in graba. A lasat doar pasi plini de amintiri.
Ce inima? Unde si de ce? Un infinit de goliciune pura suna mai bine. S-a sters tot. A ramas doar nimicul natural. De mana cu umbra mea calc peste timp in incalc legile firii.
Si-acum undeva intr-un pas pierdut in prezent uit, renunt la tot. Mi-am uitat replica si rolul. Mi-am pierdut scena. Am ramas doar cu ecoul.
S-a stins de mult si ultimul zvon. Am aparut din neant. Sunt un scris ilizibil, un desen invizibil.
Sunt mai rezistenta decat s-ar crede. Am privirea trista si pleoapele-mi sunt inlacrimate. Sa-mi revin incerc sa ma uit la soare dar si el a fugit de mine...

N-am crezut

2011-07-01T19:11:00.002+03:00

Missing

2011-07-01T03:32:00.002+03:00

S-au trezit stafiile. Eu peste ghetari sunt regina. Popoare intregi de oameni de zapada mi se inchina. Tinerete risipita, viata traita ca pe-un chin. Unde e? Care din ei? Doar unul. Regele care sa ocupe tronul rece de langa mine. E la el in cripta. A fugit de lumea rea. Priveste atent in jur. Ce vezi? Ruine de vise spulberate ce nici n-au fost inca gandite. Tot ce e posibil e adevarat, dar nu vei ajunge nicaieri.
Spune-mi unde mi-am pierdut steaua si ajuta-ma sa ajung inapoi pe cer langa ea. Spune-mi unde mi-am pierdut visele si ma voi cuibari in pat sa le astept. Spune-mi care din mastile purtate zi de zi e de fapt fata mea si o voi purta cu mandrie. Spune-mi unde-mi sunt sentimentele si te voi imbratisa simtind. Spune-mi unde mi-au fugit cuvintele si voi tipa multumirile. Spune-mi cum scap de ura si voi invata sa iubesc. Spune-mi unde sa ma caut si am sa ma transform sperand ca nu raman iar doar o amintire. Vorbeste cu mine. Asculta-ma. Stii ca mi-e frica. Tanjesc parca de-o vecie dupa niste cuvinte. Nimeni n-aude, nimeni nu stie. Si totul pleaca cu o adiere departe de mine.

"În fericire, simţi că lumea aceasta trebuia să fie aşa cum e; în nefericire, oricum, în afară de cum e."

Emil Cioran

Ar trebui sa ma simt ca o invingatoare. Si-atunci de ce am impresia in continuare ca lumea se prabuseste si eu am pierdut controlul? Dupa felul cum zambesc, cum simt, cum vorbesc, ar trebui sa fie totul ca o sarbatoare. Dar nu e. Nimic nu e asa cum ar trebui sa fie. Spune-mi adevarul sa-mi pot da seama exact ce s-a intamplat. Merit mult mai mult decat primesc.

"Spune-mi cum vrei să te prăbuşeşti, ca să-ţi spun cine eşti."

Emil Cioran

Viseaza

2011-06-26T18:08:00.004+03:00

"Visele nu sunt nimic altceva decât idei incoerente, prilejuite de un somn parţial sau imperfect."

Benjamin Rush

Oamenii sunt intrigati si fascinati, aproape obsedati, de viata privata a altora. Nu o sa stim niciodata ce inseamna destul pana cand nu aflam ce e mai mult decat destul. Am hotarat acum ceva vreme sa nu fiu umbra nimanui. Chiar daca dau gres stiu macar ca am procedat asa cum am crezut eu ca e bine. Ratacita, cu ochii tulburi, mi-e trupul obosit. Cad neputincioasa in fata nimanui. Prea multe prapastii pe drum, prea mult intuneric in zare. Cad in genunchi si-mi caut cararea. Mi se lupta dorurile in piept si ispitele castiga. Mi-au tulburat sufletul atat de mult incat vrea sa-si faca bagajul sa plece. M-am saturat de taine, de ura si iubire. Imi vreau cantecul si lumina inapoi. Vreau raza soarelui de vara fara sa ma doara. Vreau sa-mi alung patimile si sa numai aud strigate mute, indurerate. Nu vreau sa mai plang de durerea altor inimi ca de-a mea nimeni n-are grija. Nu vreau sa mai plang jalea lumii. Ia-mi amarul si toata truda, toate dorurile fara rost. Ia-mi furtuna din suflet sa n-o mai simt cum se zbate.

Nimic nu e mai rau pe lume decat vinovatii fara remuscari. Nu-i vina mea ca e frig in jur si-n gand, ca ma dor cuvintele. Nu-i vina mea ca mi se inchide usa in nas. Nu e vina mea ca a disparut iubirea.

"Tot ceea ce iti poti imagina este real"

Pablo Picass

Ceea ce apare si dispare nu este real. E mai usor asa decat sa recunosc ca nu pot controla nimic in jur. Uneori uit pana si eu ca sunt reala si nu e totul doar un vis. Am nevoie de martori in jurul meu sa ma pazeasca de mine.

None of your business

2011-05-11T17:52:00.003+03:00

Nu e bine sa ne acomodam prea mult cu oamenii. Lumea in care traim e condusa de dusman, trebuie sa fim precauti. Noi avem grija de semenii nostri. Cand nu ne mai ramane nimic, doar pe noi ne mai avem. Nu. Ce? Eu nu cred asta. Viitorul nu poate fi decat asa. Asa stau lucrurile. Nu poti schimba ordinea lor fireasca. Schimbarea este ordinea lor fireasca. Si partea pe care noi o putem influenta. Inceputul depinde doar de noi. Dar eu am obosit. Unde plec? Daca voi avea noroc, inainte. Nici nu stiu ce sa spun. M-am inselat. Nu fac alegeri in detrimentul nimanui. Poate doar al meu. Niciodata nu am putut alege intre doua lucruri. Eu nu vorbesc despre nimic. Vorbesc despre curaj. Unde ma duc? Nu conteaza! Oricum vor da gres fara mine. De ce imi pasa?

The nutcracker

2011-05-10T13:51:00.002+03:00

Nu ma refer la nimic. Ma refer la tot. Nimic nu e perfect. Sunt pretentioasa. E adevarat. M-am saturat de sloganuri de masina. Nu inseamna nimic. Nu pentru mine. Nu pentru tine.

This side up

2011-05-10T00:49:00.002+03:00

"Dragostea transformă pe cel ce iubeşte în sclavul celui iubit."

Camil Petrescu

Always somewhere

2011-05-09T12:56:00.002+03:00

Down

2011-05-08T17:51:00.002+03:00

Mi-a impietrit visul, a ramas fara pic de simtire. Imi duc singura pe umeri povara. Sunt inconjurata de oameni straini, goi de vise si idealuri. Sunt ca fumul ce trece prin lumina, ca ceata ce doar umbra o petrece. Calc pe flori vestejite si versuri uitate de vreme. M-am saturat de frunze uscate, fara mila, de soare. Ucise in caderea lor, lasate fara speranta pentru un viitor, fara posibilitatea de a alege. E dezolanta, cenusie, pustie, uda si singura piatra crapata uitata-n drum, piatra ce altadata rasuna de pasi veseli. Pasi ce faceau lumina sa rasara Dar intunericul a invaluit totul, si nu i-a luat decat o seara. Mai vino, iara, din vise seci caci am nevoie de o salvare de la viata pieritoare. Rasuna glasuri nemuritoare peste inimi si nu-mi lasa tristetea sa devina o pilda. Lumineaza-mi ochii si asterne-mi panza bucuriei de care am atata nevoie. Vino cu o coala alba si scrie-mi tot ce vreau sa aud, eu doar stau si ascult creionul cum zgarie hartia si-o mana asteapta intinsa... Dar ma impiedic in cuvinte si incep sa alerg, amarata, spre necunoscut, in palma doar cu-n rest din dovada mea ca inca exist ca om si inca sunt capabila de simtire. Si vai cum simt ca pe-un blestem o inima grea ca piatra si lacrimi ascutite de gheata. Nu pot plange caci multi nu vor intelege ce-i dorul de viata, cand suferinta creste si oamenii sunt ca marmura rece. Si doar atunci mai vreau un vers din sufletul prea greu ca dimineata o raza de speranta sa rasara. Sa pot trimite soarele pe cer fara sa ma raneasca. Inima si-a scris menirea pe pagini de destin.

Pretty girls

2011-05-07T16:12:00.002+03:00

Just when I needed you most

2011-05-07T14:34:00.002+03:00

Mugur de fluier

2011-05-06T11:34:00.003+03:00

Cand toata lumea in jurul meu moare de ras, tot tragedie se cheama. Cand iti mor dorintele, moare si o parte din tine.

"Moartea este mai universală decât viaţa; toată lumea moare, dar nu toată lumea trăieşte."

A.Sachs

Cautam adevarul cu atata inversunare in jur dar atunci cand il gasim il omoram cu sange rece doar pentru ca ne sperie. Eu ma predau.

Aprovecha

2011-05-05T13:15:00.004+03:00

"Omul reprezintă un miracol lipsit de interes."

Jean Rostand

Am fost condamnata la viata. ma simt ca un bust de marmura caruia i-au crescut picioare peste noapte si stie ca trebuie sa alerge peste tot. Am fost condamnata sa fiu libera. Si pentru asta sunt constienta ca ii datorez un tribut destinului. Nu am nevoie de iad, restul oame nilor ce ma-nconjoara sunt infernul meu. A avut loc fara sa-mi dau seama furtuna perfecta, mi-a fost furata realitatea. Acum stiu ca trebuie sa-mi inventez propriul drum dar e mult mai greu de facut decat de propus.

"Am vrut să văd şi am văzut!"

Jean Racine

Any other name

2011-05-04T22:25:00.002+03:00

Way down in the hole

2011-05-04T17:11:00.001+03:00

Dilemma

2011-05-04T12:07:00.002+03:00

Early winter

2011-05-04T00:53:00.002+03:00

"Trebuie să fii îndrăgostit ca să fii fericit. Eu nu sunt îndrăgostit."

Irvine Welsh

Am nevoie pur si simplu de o stare de perpetua anestezie. Nu voi sti niciodata clipa in care totul s-a schimbat. Poate s-a intamplat doar din nevoia de a suferi. Sunt pierduta definitiv printre nori.

"M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."

Paulo Coelho

Baby be mine

2011-05-03T21:25:00.002+03:00

Ce se spune despre aparente? A, da, ca pot fi inselatoare. Dar de cele mai multe ori, ce vezi, aia primesti.

Foolish pride

2011-05-03T17:09:00.003+03:00

"Tinerii ştiu destule lucruri pentru a fi prudenţi şi totuşi încearcă să realizeze imposibilul; şi îşi împlinesc dorinţa, generaţie după generaţie."

Pearl Buck

Poti trai o suta de ani foarte usor. Tot ce ai de facut este sa renunti la orice speranta de a supravietui atat. Trecerea timpului va fi dureroasa dar iti atingi scopul.

"Mulţi pierd micile bucurii, aşteptând marea fericire."

Pearl Buck

Ma uit in fata si nu inteleg nimic. Stiam ca ar trebui sa invat din greselile din trecut, ca avem tendinta de a ne repeta. Aparent nu. Tocmai analizand ce-a fost gasesc diferente imense intre amintiri asemanatoare. Si atunci eu de unde aflu ce ar trebui sa fac? Sincer m-am saurat sa ma arunc cu capul inainte in necunoscut. Recunosc am folosit destul de des metoda asta. Am inchis ochii am strans pumnii am inspirat adanc si m-am dus. M-am dus sa ajung undeva sus. De fiecare data mai sus. Dar de fiecare data doar ca sa am de unde sa cad.

Ne place ...

2011-05-02T19:12:00.002+03:00

Constat ca dintr-un pur egoism, imi place sa rad de mine. Sa ma chinui pentru fiecare greseala sau gest. Consider ca rad de aproapele meu avand in vedere ca nu ma am decat pe mine.
Nu vreau sa mai pierd nimic. Nu cred in mine si stiu ca nu ar trebui sa fiu aici. As vrea sa pot picta un viitor idealist dar mereu eu nu ma regasesc in imagine.

"De aceea, pentru mine muntele - munte se zice. De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune. De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte. De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte."

Nichita Stanescu

M-am impartit in mai multe bucati ca la final orice as face sa raman macar cu mine. Aceeasi repulsie chinuitoare fata de oameni ma chinuie totusi si cand vine vorba de mine.

As vrea sa fiu o stea

2011-04-12T15:04:00.003+03:00

"Singurătatea este un turn cu ferestre oarbe, pe care mi-l port în piept."

M. Altolaguirre

Tinerete pierduta, transformi totul in resemnare din delicatete. Definitia spui ca daca inima iti bate si iti pulseaza sangele esti in viata. Si atunci eu de ce nu ma simt vie? O sa vina o zi... Mi-au zis ca singuratatea e de mine si au avut dreptate. Nu ma regasesc in Bucurie dar poate doar poate nu a reusit nimeni sa ma faca sa inteleg inca rostul. Un cuvant, un gest, un nimic ma poate scoate din cuibul de vipere in care m-am ascuns, dar se lasa asteptat. Inima-mi biata de ea, vaduvita de orice speranta se roaga, inca crede. Inutil! Am rabdat atat de mult incat am si uitat tot ce a fost frumos vreodata. Pe de alta parte si temerile si durerile au plecat undeva departe. Mi-a ramas indiferenta si tocmai asta ma face sa cred ca am murit, macar pe dinauntru. O sete bolnava ma umple de otrava si venin si tot ce pot face este sa zambesc si sa astept.

Better love next time

2011-04-11T14:19:00.002+03:00

Trecutul, cu toate greselile lui, are prostul obicei sa se repete. Poate ca am invatat ceva, chiar daca sunt convinsa ca ma mint singura. Poate data viitoare povestea va fi altfel. Poate timpul va fi mai rabdator si eu voi fi mai buna. Poate totul se va sfarsi cu un surpinzator happy end. Sau nu. Pana atunci eu raman cu noptile, zilele le donez. Ziua e totul prea evident. Am obosit, asa ca astept intr-un colt sperand sa nu fiu vazuta, sa nu fiu deranjata, sa nu..., sa nu...., sa nu..... Am fost prea buna pentru lumea asta si asta a ajuns sa ma sperie. Mi-e frica de ce urmeaza, ca poate nu voi reusi sa razbesc prin nimic. Dar am trecut prin multe si timpul m-a inrait. Nu cred ca va mai veni ziua in care ma voi schimba. Ma uit in jur si nu vad nimic. De parca as avea ce dar totusi si imaginatia nu reuseste sa functioneze. Nimic. Viata se schimba singura si nu e nimic ce pot opri. Cuvintele pleaca indiferent de piedici. Ma sprijin de iluzii in incercarea de a imi gasi inocenta. Fara sens. Prea multe incertitudini. Adun una cate una lacrimile, le adun si le asez in causul aripilor sa ma ajute sa zbor, sa ma ajute sa nu cad. Sa zbor departe de serpii de pe pamant. Razele de soare ma chinuie, ma opresc. Imi vreau vantul si furtunile inapoi. Sa opreasca cineva privighetorile. Imi vreau noaptea inapoi. Prada eterna mi-ar fi mai bine dar ....

"Credo-ul zilelelor noastre nu se mai incepe cu constientul "cred", nici cu scepticul "nu cred", ci cu scepticul "vreau sa cred"."

Lucian Blaga

Your ways

2011-04-10T19:39:00.002+03:00

Vreme apasatoare, mici ochi ascunsi ce privesc tacuti, lucruri cenusii fara viata. Ai mintit! Nu s-a schimbat nimic. Mi s-a ratacit vantul printre crengi. Totul arata la fel si a pierdut drumul spre casa. Ii aud doar cantecul de dor si jale. Se izbeste de ziduri dar nu renunta. Ia cu el tot ce-ntalneste in cale. E nervos, se simte furat dar il inteleg. Macar a oprit cantecul mierlelor.

"Sufeltu-mi e-o mare moarta oglindind un cer de jale,

Arse stanci o-nchid in groaza sterpelor pustietati,

Pe ea boarea nu adie, vesnic dorm undele-i pale,

Ea in negreu-i fund ascunde inecate vechi cetati.

Sufletu-mi e-un turn de piatra care cade in ruina,

Iedera si muschiul verde ziduile-i napadesc,

Straja a singuratatii trist vegheaza pe colina,

Si in juru-i, seara, tainic, liliecii falfaiesc.

Sufletu-mi e-o floare rara ce muiata pare-n sange,

Spulberata-i fu mireasma de-al retristii aprig vant,

E-o cantare-ndepartata ce visari apuse plange,

E o candela uitata ce se stinge pe-un mormant."

Mateiu Caragiale

Only girl

2011-02-28T21:24:00.002+02:00

Am simtit odata de mult. Am simtit poate un pic prea mult. Acum au ramas doar urme. Totu-mi pare strain. Nu mai exista vocea aceea puternica sa-i urle sufletului in ureche, sa-l trezeasca din hibernare, sa-i sopteasca povesti de dragoste. Dar la final oricum toate sunt doar povesti de adormit copiii. E departe acum glasul ce chiar si printr-o chemare muta purtata de vant trezea tot in mine. Ma plimb printre crengi batrane si-mi dau seama ca-s doar una din ele. Totu-i la fel de natural, poate sunt un pic mai rece si mi-am pierdut din tandrete. Port de prea mult timp in mine prapastii adanci.

Umbrele se sting usor in jurul meu. Luciditate si nevoi inutile, muschi, nervi, intreaga-mi fiinta participa l o viziune infricosatoare zi de zi. Asta-i blestemul meu. Totul in jur e de fapt o sarbatoare, dareu sunt oarba, nu mai vad nimic. Am trecut prin zile cu capul sus, si am pierdut tot. De acum toate ferestrele vor fi deschise doar pentru mine, ascund amintirile intr-un coltisor intunecat.

De ce?

2011-02-28T13:00:00.002+02:00

E plina lumea de escroci. Ne pare rau toate posturile au fost ocupate. Cultura a murit de mult. Demnitatea, bunul simt au primit pedepse capitale. Respectul e pentru copii. Nu se mai poate. Asa si? Cine aude? Sau mai bine zis cui ii pasa? Maturatorii nu-si mai tin privirea in pamant, nu-si mai stiu locul. Puterile mint pe doua voci, una pentru ei, cealalta pentru plebea de lemn. Ignora ceea ce nu inteleg, e mult mai usor sa generalizeze. In rest treaba-i treaba, munca munca, lipsa lipsa. Limba noastra e e de tabla si ei tot incearca sa o bata in cuie. Cautam in locuri gresite si ne lovim de ziduri. Saracii sunt saraci si din pacate printre ei se pierd si intelectualii. Bogatii sunt doar niste ciocoi. Niste tarani parveniti care si-au uitat radacinile. O duc din ce in ce mai bine dar sunt primii care se plang ce greu se descurca. Ipocritii! Nu ai ce face din pacate. Te opresti in mijlocul drumului si urlii si nu te aude nimeni. Chiar daca aud le e frica sa raspunda.

Rock'n'roll machine

2011-02-26T20:15:00.005+02:00

"Atunci cand ne aflam in fata unei importante rascruci a vietii, intregul Univers isi tine respiratia sa vada pe ce cale apucam."

Jonathan Black

Familly affair

2011-02-26T17:18:00.003+02:00

Doar o melodie beata. Intinde-te si asculta. Crede-ma, negrul e plin de culori inutile. Sunete taciturne cat e noaptea de lunga.
Nu pot opri vantul sa bata, sa-mi strice neclintirea. Nu pot opri zgomotul lemnului arzand. N-am ce-i face soarelui sa nu mai rasara. N-am cum sa evit indoiala.
Vreau sa profit de timpul ramas, sa ascult o vrabie cum ciripeste vesela in geam, sa mai citesc o poezie, sa ascult un izvor si sa ma intreb ce povesti ar putea spune. Vreau sa trec cu vederea existenta altora. Vreau sa ma bucur de niste stele cazatoare si sa ma intreb care din ele este a ta. Am timp sa-mi fac planuri pentru viitor, dar cu ce folos? Chiar si pana maine mai e mult. Ceasul parca imi face in ciuda si-si incetineste plimbarea. Brusc e liniste, poate doarun corb zgribulit sa mai deranjeze tacerea neagra. Plopii se apleaca peste mine. Mi-e dor de stele, erau ale mele. Acum eu sunt a nimanui. Mi-as dori sa numai vina maine dimineata.
Lacrimile diminetii sterg totul pentru o clipa, doar o clipa de ratacire. Cafea...lenevit in dimineti tarzii...degete rasfirate pe unda de lumina...dileme. Cautari ale irealului, ale imposibilului, seminte de adevar si intuneric de gandire. Langa mine, mereu, sperante macinate de timp, amintiri dureroase, marturiile de altadata. Primavara...toamna....luni....ani....trecfara mila, nu se uita in spate. Raman cu ganduri si amintiri cu boabe de cafea. Vorbe cresc in mine doar pentru a disparea repede. Liniste. Imi recitesc pagini din trecut in minte, in dimineti tarzii. Afara in jur e doar vant, in mine e doar pustiu, pustiu si liniste. Somn. Imi caut steaua, tarziu in noapte. Mi-e frig si m-am ratacit. Ma duc pana la luna sa-i cer cu imprumut o stea cazatoare, dar numai pot cobora. Sunt blocata.

Hello

2011-02-20T19:08:00.003+02:00

"Salbatice nopti - Salbatice nopti!

Cu tine de-as fi

Salbaticele Nopti

Luxuria noastra ar fi!

Zadarnice - Vanturile

Unei inimi in port ancorata

Nu-i pasa de Busola -

Nu-i pasa de Harta!

Vaslind in Eden -

Ah, Mare - de-as putea

La Noapte - sa ancorez

In unde Ta"

Emily Dickinson - Salbatice Nopti - Salbatice Nopti!

Te-am parasit in nopti pustii si te-am cautat in nopti tarzii, doar tu stii ce-a fost si de ce.

"Va inchipuiti ca ar exista o femeie care ar putea rezista ca iubitul ei sa-i spuna 1001 de nopti povesti?"

Stanislaw Jerzy Lec

Am facut ce mi-a spus inima. Tu ai facut ce te-a dus capul. Acum mimez umanitatea, ma adaptez, ma insult. Ai plecat cu varianta-mi originala. Sunt inconjurata de aceleasi copii proaste trase la indigo.

"Nu vreau sa te iubesc

O furtuna umple valea

Un peste raul

Te-am facut pe masura singuratatii mele

Lumea intreaga sa ne ascundem

Zile si nopti sa ne intelegem

Sa nu-ti mai citescin ochi

Decat ceea ce gandesc despre tine

Si de-o lume care sa-ti semene."

Paul Eluard - Sa te iubesc

Sunt nopti in care vad oamenii si gandurile lor piezise...alteori aud doar vuietul unui vant vesel. Sunt nopti in care-ti simt atingerea in palma si-mi vibreaza sufletul si-atunci fug sa ma ascund. Sunt nopti in care-mi las grijile sa-si vada de treaba si imi fac doar menirea - sa visez.

Inconjurati de mistere, sincera sa fiu prefer tacerea. A trecut prea mult timp de la lumile de basmuri in care traiam odata.

"Sunt nopti in care lupii sunt linistiti si numai luna urla"

George Carlin

In my arms

2011-02-16T12:30:00.002+02:00

-Stiu doar sa provoc suferinta.
-Nu-mi pasa!
-Am distrus oameni inaintea ta.
-Nu conteaza!
-Asta vroiam sa-ti fac si tie la inceput. Niciodata nu m-am chinuit mai mult.
-Am incredere in tine.
-N-ar trebui!
-Nu am suficienta vointa sa stau departe de tine.
-Atunci nu o face.
-Risti sa devii un monstru ca mine. Asta vrei?
-Vreau doar sa fiu cu tine pentru totdeauna. Oricare alta varianta e mai buna decat sa stau departe de tine.
-Toti din jurul meu sunt ca mine. Noi suntem altfel.
-De ce m-ai respins cand te-am cunoscut?
-Pentru ca nu stiam daca ma pot controla.
-Eu stiu ca poti! Mielul prost se poate indragosti de lup, dar si lupul poate inebuni si se poate chinui astfel.
-Nu ma enerva.

A fost odata ca niciodata ...

From Paris to Berlin

2011-02-16T10:20:00.003+02:00

"Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit, inseamna ca nu risti niciodata."

Julia Sorel

Marry you?

2011-02-12T09:52:00.002+02:00

Dureri intunecate, fizice, pshice, inevitabile. Doar plansete absurde mai usureaza povara dar trezesc regretele. Fantana seaca, si usor, usor alunec intr-o disperare pustiitoare. Adun ultimele puteri, ultimele lacrimi si plec. Plec cu amintirile in cautarea retetei pentru uitare.

Nu stiu nimic despre lumina diminetii. Trec evitand totul. Ma sperie culorile. Stelele au incetat sa-mi mai sopteasca, iar eu am renuntat sa mai zbor aproape de soare. Nu mai stiu nimic despre inimi si despre joaca fericirii. Ma topesc! Ma ascund in hruba mea departe de ochii lumii. Nu vreau sa mai fiu vazuta. Incerc sa-mi usurez zilele band curcubeul dar e fara sfarsit. Ratacesc prin oras, prin mine si nu voi ajunge niciodata nicaieri.

Take a bow

2011-02-10T11:13:00.002+02:00

Nu incerca, totul e deja stabilit, nu raman decat trucuri ieftine fara rost si cand apare inconjurat de fulgere orbitoare si tunete asurzitoare nu ai ce intampina. Tipi din rasputeri si arunci cu ce-ti pica in mana sa te aperi. Mie mi-au smuls aripile,am fost obligata sa raman. M-am prabusit si am obosit sa ma ridic. Cu bratele intinse astept.
Vis cu viscole si furtuni, tu n-ai vazut niciodata asa ceva. Si-ntr-o seara apare cu o torta sa-si lumineze calea, da-i prea tarziu. E lacatul pus pe usa. Bate cu pumnul, se scuza, se ascunde si-asteapta. Ce? Habar n-am! Cat sa astept si eu? Ce sa-i cer? Trecutul urla si are dreptate.
Doi oameni, la fel si in acelasi timp altfel. Scena ii cheama, publicul asteapta, drdezamagire. Nu are rost sa incerce sa joace, finalul e prea cunoscut. Timpul a trecut si n-ai cum sa-l opresti. In aplauzele mute imi mor iluziile si visele zdrobite de decizii ridicole. Vreau sa-mi uit rolul, sa-l schimb. E un efort prea mare sa mai zambesc chiar si o clipa. M-a obosit drumu, totu-i o povara, ma ascund dupa cortina. Prea multe priviri, prea multe lumini, mi-mpierdut masca undev pe drum si o vreau inapoi. Spatiu-i prea mic, poate in alta viata totul ar fi fost diferit, sau poate nu. Plec invinsa din lupta, fara urme vizibile, decat lacrimi fara sens. Intr-un colt raman sperantele uitate, crezand ca ma intorc.
Pierduta vointa undeva departe, a trecut parca un veac de-atunci. Ma-ntreb singura si-acum ce fac. Dar raspunsul se incapataneaza sa nu apara. Visez la nenorocirea salvatoare, dar ramane la stadiul de vis. Ma mir si eu de incapatanarea mea, am renuntat si nu prea vad cale de intoarcere. Sunt nevinovata si o urlu in gura mare, dar platesc pentru greselile altora. Respecta legile tacerii si treci prin cosmar cu capul plecat. Daca te sperii mai bine opreste-te si fa cale intoarsa altfel risti sa te pierzi definitiv. S-a intamplat ceva si toate zidurile s-au prabusit dar o iau de la capatsi le ridicla loc. N-am de ales. Prin egoismul meu iluminat, ma intorc cu nerusinare si stiu ca trebuie sa supravietuiesc.
Imi vreau linistea inapoi, te rog stinge vantul. Ma apasa tacerea si-mi colorez cuvintele, bat cu pumnul in masa si nici o reactie. Ma simt haituita si uitata. Luna sta ascunsa si mi-e dor de ea. Ratacesc pe prea multe cai si totul in jur ma arde.

"Pasiunea pune lumea in miscare. Iubirea da mai multa siguranta lumii."

Ice T

Who is it?

2011-02-08T09:55:00.003+02:00

Vraji sub cerul plin de stele, suflete pierdute in minciuni nevinovate. Vise date si uitate, inimi tipand disperate, pretentii ce se duc prea departe. Viata pacatoasa, cu seri uitate, seri pierdute.

Can't make up my mind

2011-01-09T20:09:00.003+02:00

Vraji ciudate, stele ce ne pazesc, cuvinte ce se repeta, cuvinte de neinteles. As da orice dar fara rost, vise cu idile si minuni dar pretentiile sunt prea mari. Ochii se ridica mult prea sus. Seara schimba totul, dar viata tot se scurge mult prea repede. Sunt normala si vreau sa fiu umita. Vreau ceva special poate un pic prea diferit. Stiu ce trebuie sa fac, dar nici macat eu nu ma ascult. Ce-i vechi sa dispara, totul sa taca. Sunt speiala si oricat m-as stradui nu reusesc sa fiu normala, tac si ma ascult dar nu-nteleg nimic.

Don't you break my heart slow

2010-12-21T07:56:00.003+02:00

Sunt zile in care cant, discret, prin toti porii. Sunt nopti minunate in care ma parasesc demonii si ma lasa sa vorbesc cu mine. Sunt zile normale in care suport pe toata lumea. Dar sunt atat de rare.
Nu imi mai trebuie amintiri si ganduri si vise, sunt prea multe. Vreau sa raman doar cu literele, vreau sa-mi pastrez cuvintele. Daca e nevoie ma voi targui cu voi pentru uitare si somn.
Prin geamuri primesc zambete ce ma incurajeaza sa merg mai departe, sa trec peste piedici, sa uit singuratatea. Ma urmaresc chipurile voastre chiar si cand nu sunteti cu mine. Parcul e poluat de chipuri fericite. Ma indeamna sa ma apropii. Pentru ce? Sa descopar noi oameni plictisiti, cu aceleasi povesti banale. Oameni care spun ca vror sa fie acolo, sa ma ajute dar nu vror altceva decat sa ma transforme, sa ma faca la ca ei. Acasa imi zambesc singura, imi aud inima batand innebunita. Intind mana dar nu e nimeni si usor usor ametesc trezindu-ma la realitate. E rece si gol. E frumos si vesnic. M-am saturat de amintiri, nu faca altceva decat sa ma tulbure. Nu ma pot privi in ochi pentru ca vad mereu altceva. Nu-mi mai ascult inima ca nu aduce niciodata nimic bun. Doar astept sa vina momentul sa plec. Asta vreti toti.
Prea multe amintiri ma leaga de ce-a fost. Nimic nu s-a schimbat si totusi totul e diferit. Sunt ranita dar nu vizibil, somnul e un chin. Trecut sadic mi-ai lasat visele in viata sa ma tortureze. Imi rasuna mereu un glas din intuneric dar cand ma apropii imi dau seama ca sunt doar eu, ecou blestemat. Ma caut stiind ca m-am pierdut si sincer nu vreau sa ma gasesc. In minte-mi se poarta o lupta si pierd. Incerc sa rapun bestia dar e atat de usor sa renunti si eu sunt atat de obosita. Lupt orbeste cu visurile si gandurile dar pana cand? Raman cu taina mea, nu am de ales.

O lume minunata

2010-12-17T13:30:00.003+02:00

"Omul are nevoie de 2 ani pentru a invata sa vorbeasca si de 60 de ani pentru a invata sa-si tina gura"

Lion Feuchtwanger

Incerc sa merg dar imi dispare drumul de sub picioare. Nu stiu sa fiu altfel, decat mai mult ca altii, nu stiu sa ma prefac schimbandu-mi nivelul si poate ca sunt lipsita de gratie, dar asta e. Nu pot sa tac atunci cand vine vorba de ceva ce conteaza cu adevarat. Prefer sa treaca ocaziile sa treaca pe langa mine dar sa ma pot uita in coninuare in oglinda fara sa-mi fie rusine. N-am nevoie de oameni. In general nu am avut nevoie de nimeni. Uit cuvintele altora pentru ca nu-mi pasa. Iubesc tacerea ignoranta. Chiar daca as sti ca maine s-ar termina totul nu as schimba nimic. Nu voi pleca pentru nimeni si nimic capul. Vreau, asa ca am.

Damn, you scary

2010-12-13T08:09:00.002+02:00

N-a apucat sa mi se usuce pomul. Cineva l-a otravit si frunzele au inceput sa cada inainte de vreme...inca verzi...inca vii. Mi-au uscat sufletul iar. Ti-am fost toamna pentru o vreme, motiv de schimbare. N-am vazut copaci in jur, nici oameni, nici nimic. Vedeam doar umbre si-mi auzeam doar pasii pustii. Frunze amare, inca verzi, mi-au aratat ca numai am ce pierde...nimic in plus, nimic in minus. Doar rani nevazute raman cu mine.
Cand ajungi la sfarsitul lucrurilor pe care le cunosti si te intalnesti cu intunericul necunoscutului, inseamna ca trebuie sa se intample si altceva, ceva trebuie sa se schimbe. Fie ca va fi ceva solid de care sa ma sprijin, fie ca voi reinvata sa zbor.

Two steps

2010-11-29T17:05:00.002+02:00

"Daca descoperi claritatea, sa o sorbi pana la zat."

Jose Angel Valente

Gandurile-mi curg ca apele repezi, ma prabusesc intr-o cascada de ceata. Ma duc spre ce n-a fost si ce nu este. Zambesc cu o clasica tristete la saltimbanci fantomatici. Vad dueluri fara scop, scanteieri de vise pierdute.
Iubire, dorinte...ehh...fericire...oare? Durere si povesti? Si? Nu va chinui pe voi...ma torturez pe mine.

"Trebuie sa fii indragostit ca sa fii fericit. Eu nu sunt indragostit"

Irvine Welsh

Find yourself

2010-11-15T12:43:00.006+02:00

Nu cred ca a mai ramas nimic divin in noi. Nu cred in umanitatea prea mult slavita. Nu am nevoie de nimeni sa ma vegheze. Cred in mine ... uneori... Dar nu cred ca suntem o specie asa grozava pe cat ne credem. Suntem doar prea norocosi...cel putin unii dintre noi. Cred inca in adevar chiar daca i-am uitat forma reala. Sustin sinceritatea chiar daca e atat de greu de folosit. Nu ma tem de zei sau diavoli, doar oamenii ma sperie. Cred in Soare doar pentru ca il pot vedea. Nu sunt atat de sigura de realitate, dar o accept asa cum o percep.
Cred in ce nu trebuie si ma ajut sa pierd tot. Cred in nimic. Cred in mine. Nu ma intereseaza judecata altora... acuzatiile ce mi le aduc singura sunt suficiente, cel putin pentru moment. Sunt superficiala in incercarea mea de a fugi de Cauza si Efect. Maine va rasari Soarele din nou indiferent de ce se intampla in jurul meu. Traim intr-un imperiu condus de vise... doar ca eu sunt in umbra cosmarurilor si mi-e imposibil sa evadez.
In jur aud ca sunt inteleasa. Am impresia ca vorbesc cu zidurile. Nimeni nu stie nimic. Cum sa cred in altii cand ma indoiesc de mine? Cred ca ma cunosc de multa vreme, foarte multa vreme, dar fug de amintiri si ma ascund in clipe trecatoare. Ma pierd in clipa eternitatii incercand sa dilat timpul. Visez cu ochii deschisi la realitate. Ma ingrozeste neputinta mea.
In ce sa mai cred? Cuvintele ma ademenesc cu veninul lor bine ascuns. Soarele, Luna, si Stelele si-au intors fata, mi-a ramas doar Noaptea neagra. Noaptea ce ma-ndeamna sa descopar paradisul plin de dulceata pierzarii, o lume superficiala plina de vise parfumate. Ceata apasatoare se lasa, incearca sa ma prinda cu un fir de speranta dar fug. Fug in gradina visurilor pierdute. In ce sa mai cred? In oameni de marmura cu acelasi zambet fals ce te frige?
Cred in tot ceea ce este absurd. Prefer sa tac, sa-mi vorbesc doar mie. Altcineva nu mi-ar intelege cele mai profunde ganduri. Altii tac pentru ca nu au nimic de spus, blestemult meu e ca am prea multe si n-am n-am cui. Nu mai cred aproape in nimic. Nu mai cred in Dragoste, vreau sa uit ca exista asa ceva. Nu mai cred in Fericire, o reneg si vreau sa uit de ea. Rece, insensibila, nemiscata, telul suprem. M-am saturat de reguli, nu fac altceva decat sa-mi incurce jocul.
Cred in ceea ce nu exista. Cred cu mintea si resping cu inima. Cred in ceea ce-mi doresc. Cred in eternitate si ma voi impaca cu Suferinta. Nu cred in lacrimi.
Nu cred in destin pentru ca-si face aparitia doar cand vrea el si nu cand e cautat.
Toti avem nevoie sa credem in ceva. Cred in puterea vointei mele. Incerc sa controlez totul dar sunt constienta ca nu voi reusi niciodata. Mi-e sufletul amar. Ma transform intr-un monstru, dar eu ma iubesc. Imi pierd pornirile umane undeva pe drum. Diavolul din mine creste pe zi ce trece... mai puternic, mai abil, ma inselator.
Lumea se sperie, se indeparteaza. Sunt suparati ca nu am aceleasi crezuri ca ale lor. Habar n-au de nimic. Imi alerg tineretea sa-mi descopar adevarul.
Nu mai cred in Viata si nici in Moarte. Pur si simplu intr-o lunga disparitie. Visul ramane in urma ca dovada a existentei dar nu va reusi sa schimbe nimic in lume. Nu cred in nimic asa ca faceti ce vreti. Nu ma incantati cu nimic. Imi sunteti doar o povara. Eu raman la fel, indiferent.

Alta toamna absoluta

2010-09-20T04:17:00.001+03:00

Noaptea

2010-09-15T16:14:00.003+03:00

"Îmi voi căuta steaua până o voi găsi. Este ascunsă în sertarul inocenţei, înfăşurată în eşarfa minunilor."

Michael Jackson

Nu cred in aparente...mereu incerc sa vad si lucrurile care nu exista. Mi-a pierit pofta de a incerca...vreau sa dorm dar nu reusesc...am fost blestemata sa gandesc...Gandesc si-mi maresc durerea...o alung dar fara prea mare succes. Adun ramasite ale unui trecut mul prea indepartat, a unei vieti irosite. Mi s-a uscat pomul viselor. Am uitat fericirea...mi-au ramas asteptarile fara rost si lacimile seci. Vreau doar liniste si pace.

Forta

2010-09-14T22:20:00.001+03:00

The moment of truth

2010-09-14T17:03:00.004+03:00

Sunshine in the rain

2010-09-13T19:50:00.002+03:00

Can't take it

2010-09-12T15:59:00.002+03:00

"Singur te simţi şi printre oameni.."

Antoine de Saint-Exupery

Cai in genunchi

2010-09-09T16:38:00.003+03:00

Nu am chef azi

2010-09-08T18:55:00.003+03:00

"Avantajul omului inteligent este că poate face pe prostul ori de câte ori are chef."

Woody Allen

The world is mine

2010-09-06T22:12:00.002+03:00

"Mai adânc decât mine în mine însumi este gândul. El îmi dă bucuria - dacă mi-o poate da ceva."

Constantin Noica

In egoismul meu respingator, surprinzator cel mai mult imi place sa rad de mine. Nu pot rade si chinui pe altul la fel de bine pe cat de dureros mi-o fac mie. Pentru mine muntele se erodeaza si se darama intr-o avalansa de neoprit, iarba se usuca si dispare lasand in urma o nuante minunata de maro, izvorul seaca si viata fuge sa se ascunda cat mai departe. Dulci iluzii ce ni le facem. Ne imbatam in vise si ne pierdem in uitare. Vorbesc cu mine, despre mine, si realizez ca nu stiu nimic.cum as putea avea pretentia sa stie altii? Ii iubesc pe cei din jur aproape la fel de mult pe cat ma iubesc pe mine, pentru toti simt o repulsie infioratoare.
Pentru ce scriu? Pentru ce traiesc? Pentru ce respir? Pentru ce imi bate inima?Pentru ce inca simt? Pentru ce plang? De ce nu mai pot sa rad? Cu mine cum ramane? Dupa mine cine plange? Mie cine-mi zambeste? Cine ma invata sa o iau de la capat? Cine-mi canta? Cine-mi suporta flacarile? Cine-mi recupereaza sufletul? Unde mi-e ingerul pazitor? Cine-mi coloreaza viata? Cine ma ameteste? Cine ma invata sa zbor iar deasupra stelelelor si ma invata sa cred iar in ele? Cine ma scapa de eternitate si nu ma lasa sa ma pierd definitiv?
Vorbesc cu mine...ce bine ca mereu am o oglinda sa imi pot privi interlocutorul in ochi. E mica distanta intre mine de-atunci si mine de-acum si m-am pierdut undeva pe drum. Am urmarit urme de pasi in nisip dar au disparut si m-au lasat cu un dor nestins. O privire ma urmareste, pretutindeni, ma arde. Sunt eu ma urmaresc, dar nu intervin. Mi-am inchis sufletul demult si l-am pierdut intr-o furtuna. Ura ma fugareste sa puna stapanire pe mine dar m-am invatat cu resemnarea de ce sa renunt la ea? E frig in intunericul meu. Totrta am pierdut-o de mult. Mainile intinse spre mine au disparut usor una cate una. Au gasit altceva de care sa se agate mereu. Speranta a fugit odata cu lumina si culorile din viata mea. Am renuntat sa mai cred in mine. Fara mine si tonurile mele de gri lumea ar fi mai frumoasa. Fara mine si rautatea ce o imprastii lumea ar fi mai buna. Fara mine lumea ar fi asa cum ar fi trebuit sa fie. Fara mine se vor intampla multe, nu voi mai fi doar o piedica. fara mine lumea ar fi minunata, nu asa cum este acum. Lumea fara mine ar fi plina de vise asa cum ar trebui. Lumea cu mine nu aduce nimic bun. Inima-n mine e zdrobita, in flacari arde si e chinuita. Sufletul rece in noaptea urii incepe sa zboare cu vantul de miazanoapte. Mintea mi-e rapita si incep sa ma ingrozeasca propriile ganduri. Ma uit ca o straina la tot ce e in jur, chiar si la mine, vreau sa le las pe toate. Sunt o umbra.
In jurul meu numai rau si fara bine, numai lanturi si lacate, Sunt un exponat de muzeu uitat intr-o incapere bun doar ca sa adune praf. Nu vad decat monstri fara nume, nu simt decat frig, m-am saturat de lupte fara sorti de izbanda si de ruinele mele. Nu-mi mai vreau gratiile ce ma-nconjoara. Numai vreau singuratate si lacrimi uscate. Cum sa cred in altii cand ma indoiesc de mine? Cum sa vorbesc cu voi cand nu-mi gasesc mie explicatie? Un gand chinuit alearga prin mine, otrava imi macina mintea, imi pierd suflul, ma pierd si alunec, alunec intr-o lume murdara, plina de pacate si vise uitate. Iata ce am facut din ceea ce a ramas din mine dupa ei.
Atat de departe...timpul curge in continuare linistit...numai exista nimeni...iar eu ratacesc fara scop prin mine. Alerg in abis, cad si ma ridic, o iau mereu de la capat. Oricat de mult stiu ca e timpul sa renunt nu pot. Sunt atat de lasa ca nu pot renunta nici la ceea ce imi face rau. M-am obisnuit cu mine. Mi-au stins focul din mine. Vreau sa ma pot lipsi de mine. Ceva se intampla cu mine, mi se deruleaza o viata in fata dar nu pare a mea.
Mi-am pierdut increderea in mine. Vreau sa scap de mine. Mi-a apus de mult steaua din suflet. Nu mai gasesc lucruri cu valoare in jurul meu. Ma simt ca un miel prostut ce se duce singurel la taiere si totusi ma simt linistita ca intr-o dimineata curata de toamna. Sunt nevinovata si o stiu foarte bine.

"Moartea va fi o binefacere pentru mine."

Ovidius

Let it go

2010-07-31T09:28:00.000+03:00

Piedici

2010-07-31T01:25:00.003+03:00

Voi face un concurs national de prostie! Inscrierile se fac pe mail!

What are friends for?

2010-07-29T15:10:00.002+03:00

May your roof never fall in and your friends never fall out

Reuniune - multumesc

2010-07-23T08:29:00.001+03:00

Say

2010-07-23T05:37:00.002+03:00

Moan

2010-07-22T03:27:00.002+03:00

Pe aripi de vultur vreau sa zbor, vreau sa fug de plansete seci si gemete surde, plec departe purtata de vanturile aspre ce altadata ma chinuiau. Visele se sparg, se transforma in mii de cristale si fug in lume, pana si ele fug de mine. M-as duce dupa ele dar ce rost, chiar de le-as gasi si as incerca sa repar ceva mereu as vedea crapaturile. Zbor cu aripi nevazute. Sunt aici dar de fapt am plecat de mult. M-am pierdut pe drumuri intortocheate si nici nu vreau sa ma mai intorc vreodata. Fug prin spatii goale si in sfarsit ma simt acasa. Sangele-mi clocoteste dar frica ma opreste. Zbor printre fulgere, intind mana sa prind unul dar nu-s destul de puternica sa-l tin. Zbor spre asfintit si sper sa se termine totul odata cu pierderea luminii. De ce trebuie a doua zi sa reapara soarele, sa o iau de la capat? Vreau sa ma pierd in infinit. Ma uit la noapte si ma intreb de ce mi se pare totul atat de strain?

Tac...sunt prea multe voci in mine care incearca sa-si spuna oful. Nu vreau sa le ascult. Nu vreau sa mai ascult nimic. Sunt naiva, stiu, dar sunt atat de obosita.

Incerc sa pasesc si mi-e teama sa nu ma transform in ceata iar soarele sa ma goneasca. Vorbele ma dor, minciunile imbracate in soapte triste ma macina. Zadarnic sunt strigata, totu-i sfarsit. Prea multe reprosuri, prea multe cuvinte, dar poate nimic nu s-a intamplat vreodata si totul e doar un cosmar. Aud in departare soptite alinturi, dar in mine nu am decat blesteme. Fug in brate straine. Cand ma voi opri din fuga? Totu-i pe dos, privirea mi-e goala. Poate voi mai plange o vreme,se pare ca inca nu mi-au secat lacrimile. Voi ramane o amintire, voi fi doar o parte din trecut.

"Nu pot să mă chinui lângă vatră-

Plec de-aici în lupta fără veşti.

Poate-acolo va-nceta să bată

Inima în care tu trăieşti.

De cerşit eu nu-ţi cerşesc iubirea,

Patima-mi la ce s-o mai cunoşti!

Focul-nalt ce-mi răscoleşte firea

Stinge-l-voi în sânge, printre oşti.

De-am să cad în noaptea fără lună

Lumea ştiu că nu mă va boci.

A simţirii mele rea furtună

Nimănui povară n-o mai fi.

Sfintele nădejdi din anii-n freamăt

Vor sfârşi pe locul fericit

Unde fără gânduri, fără geamăt,

Va începe somnul mult dorit.

Dar, de nici în somnul ce-o să vină

Al iubirii trudnic vis amar

N-am să-l pot uita- şi-n grea lumină

Chipul tău o să-mi apară iar,

Dacă-n depărtatele hotare

Unde fericirea-şi face veac

Sufletu-mi de răni usturătoare

Nu va mai scăpa cu nici un leac,

Uită-te cu drag la cel ce pleacă,

Ce cu mândră inimă, de-aci,

Prin duşmani şi chinuri o să treacă,

Pentru slava ţării va muri,

Cel care în tainică-mbătare

Cu privirea-n lacrimi te-aţintea,

Mila o stârnea- şi-atât de tare

La surâsul tău se bucura."

Mihail Lermontov

Moderat

2010-07-21T01:21:00.000+03:00

De ce?

2010-07-20T09:50:00.002+03:00

Frica ma face sa ma multumesc cu o mediocritate rusinoasa. E un semn rau...pana si eu am inceput sa ma fur singura... Imi fur visele. Ce usor e sa invinovatesc pe altii... Vreau sa tip dar urletul mi se opreste undeva in gat...mi-e frica sa recunosc fata de mine ca am ajuns la vechea limita. Ma tot mint singura dar cat sa mai tina? Odata si-odata o sa apara un zid prea inalt sa-l sar si prea lat sa-l ocoloesc....si-atunci, atunci ce fac?
Noapte de noapte ma pierd printre stele, uit de mine uit de tot.... Plang cand vad stele cazatoare...le invidiez ca si-au terminat treaba si au putut trece linistite mai departe... Luna ma pazeste, m-ar consola daca ar putea vorbi...dar asa raman doar eu cu mine... Si in fiecare dimineata aceeasi poveste, soarele rasare si-mi aminteste ca am mai risipit o zi...si probabil nici urmatoarea nu va fi altfel...
Vreau sa nu stiu cum este sa-mi fie teama, vreau sa uit ce-i durerea...tot ce vreau e ca rasaritul sa ma faca fericita....sa-i pot auzi muzica...
Nu inteleg nimic.
Cad...sunt respinsa...renunt...pierd...uit...ma topesc...imi pierd sclipirea...nu sunt facuta sa rezist...inchei tot ce-a fost...fug spre eternitate...si poate gasesc linistea mult dorita.

"Ploaia moare de-ntristare

A ei haină n-o-mbracă;

Vara cu a ei căldură

Cade-n fund, pe promoroacă.

Am găsit un bob de rouă

Colo-n suflet, se mai zbate,

Şi-are forma, bună, nouă,

De tristeţe. Mă abate

De la frumuseţea dusă

În pustiul vieţii dure

Acum văd şi cum e pusă.

Stau să cadă... glasuri sure."

Constantina Rosca

Bad plan

2010-07-16T13:13:00.000+03:00

La o cana cu vin

2010-07-16T12:02:00.004+03:00

"Fiindcă nu ştii ce te-aşteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin şi, sub lumina lunii, bea, zicându-ţi că luna te va căuta poate zadarnic, mâine."

Omar Khayyam

Sunt tanar, Doamna!

2010-07-13T06:29:00.004+03:00

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

Iubesc nevinovatia, nu imbecilitatea

2010-06-08T16:29:00.005+03:00

"Să distrugem, în focul sacru al originalităţii, toate resturile improductive ale trecutului."

Grigore Moisil

Tacerea cuvintelor nerostite ne apasa si nu ne ajuta. Dar totusi le tinem totul incuiat. Egoismul e in floare. Egoism cu care ne facem singuri rau.

Nu poti pretinde ca iubesti dar sa emani doar rautate. Nu poti iubi cand in nu ai decat ura in inima. Nu poti sa ignori totul in jur dar sa vrei sa nu fii ignorat. Si ce daca altii iti sunt inferiori? Lasa-i sa traisca in ignoranta lor. E doar invidia care vorbeste ca tu nu te poti accepta asa cum esti, si tii neaparat ca nici ceilalti sa o faca.

Am inteles ca simpla prezenta schimba situatia in jur, prin simpla existenta deranjez pe altii.

De fapt cautam doar iubire si daca nu o gasim ne cautam un sens in viata...Si normal intrebarea urmatoare este si daca nu gasim drumul ales?

"În spatele fiecărei tufe de trandafiri de plăcere se află un şarpe cu clopoţei de suferinţă, încolăcit şi gata să lovească. Aveţi grijă să nu fiţi muşcaţi, cum se poate întâmpla dacă vă lăsaţi atraşi de ceva care doar vă aţâţă pasiunea."

Paramahansa Yoganada

Accesoriul perfect...just like me

2010-06-03T15:33:00.000+03:00

E corect?

2010-06-03T01:27:00.000+03:00

Lets101 Quizzes - Blog Quiz

No he can't 'cause he's gone

2010-06-01T15:49:00.002+03:00

"In fericire vei gasi prieteni nenumarati, dar vei ramane singur, cand te va parasi norocul!"

Francois Ponsard

To be...

2010-05-27T15:22:00.003+03:00

Auzi in jur oameni care te aproba tot timpul avand impresia ca asta vrei, ca de asta ai nevoie. Oameni fara spirit, oameni fara caracter al caror singur scop este sa fie acceptati. Bietele oite ratacite va fi dureroasa trezirea la realitate.

Ne-am invatat sa mintim, si nu doar pe ceilalti dar ne mintim si pe noi. Ne pierdem intr-un sir lung de minciuni iar cand vrem sa ne intoarcem dam peste un minotaur care astepta zambind sa realizam ca ne-am pierdut in labirint si nu exista vreo cale de scapare.

Dar ce te faci cand ajungi la nivelul in care nu-ti pasa si indiferent ce se intampla in jur te striveste fericirea? Nu o vrei, nu o cauti, o gonesti pentru ca-ti iubesti singuratatea si monotonia.

Incercand sa ajungi din ce in ce mai sus, incercand sa fii normal fiind altfel, incercand sa zbori ii vei provoca pe ceilalti sa-ti taie aripile si sa elibereze furtuni .sa te impiedice. Si daca prin absurd reusesti cu greu sa ajungi deasupra norilor unde crezi ca esti in siguranta...acolo va fi altcineva care se va simti amenintat si te va aduce cu picioarele pe pamant convingandu-te ca acolo ti-e locul.

"It is hard enough to remember my opinions, without also remembering my reasons for them!Convictions are more dangerous enemies of the truth than lies..."

Friedrich Nietzsche

Marina - Nichita Stanescu

2010-04-07T03:31:00.002+03:00

Infasurat intr-un val

Strangand in brate un peste

Simt malul cu iarba natal

Cum ma izbeste.

Infasurat într-un corp

Strangand in sine un cuget

Mi-e strigatul orb

Lovit de un muget.

Infasurat intr-un semn

Cu gura pe-o cifra

Te-aud cum ma chemi

Dulce hidra.

My off button is on

2010-03-31T22:08:00.002+03:00

"Nu este de ajuns să ai un creier bun, principalul este să te şi serveşti de el."

Descartes

Nerabdarea se pare ca mi-a suspendat logica. Incerc sa renunt la comparatii si sa continui ignorand restul. Imi folosesc propriile-mi idei, imi accept viziunile, incerc sa-mi regasesc claritatea. Vreau sa vad totul cu ochii mei si sa nu mai accept sa fiu condusa. Vreau sa fiu in stare singura sa inteleg ce lipseste. Vreau sa-mi recastig constiinta de partea mea, vreau limitele impuse de ea. M-am saturat de acealasi scenariu invechit, ma gandeam sa angajez un scenarist nou sa ma ajute sa mai schimb cate ceva.

"If you obey all of the rules, you miss all of the fun."

Katharine Hepburn

Nu stii...

2010-03-30T05:41:00.002+03:00

Sunt blanda si calda...zambesc...Iubirea inlocuieste febra obsesiva ce pune stapanire in general pe mine...Indiferent de puterea patimii totul imi pare real si altfel decat e de obicei...E liniste si pace in jur de parca nimic rau nu s-ar fi intamplat vreodata...incep sa ma-ntreb...oare...
Galesa, imi folosesc mangaierea pentru a consola pe altcineva si nu pentru mine...Suspine ciudate imi rasuna in urechi si-mi ia ceva timp pana imi dau seama ca sunt ale mele...dar nu sunt ca de obicei...ceva e altfel...sunt suspine de bine...Sunt imbratisata si nu ma feresc, nu fug...Sunt sarutata si nu ma gandesc cat o sa mai dureze si ce o sa se intample dupa....Nu ma gandesc la nimic, ascult linistea si pentru prima data nu ma sperie...Sufletul mi-e deschis si plin de iubire..Sangele-mi salbatic si-a oprit clocotul...e prea multa liniste...Cuiva ii pasa, nu trebuie sa mai am grija tot timpul singura de mine...Merg pe strada cu capul sus si il strang de mana, nu vad pe nimeni altcineva, nu-mi pasa de nimic din jur...Ascult juraminte si ceva imi spune ca nu vor fi incalcate intr-o saptamana...Si e bine...
Prea bine...Ma trezesc intre aceeasi patru pereti, cu locul de langa mine gol, intind mana dupa tigari si zambesc...Stiu ca a fost doar un vis, unul din putinele vise frumoase, si stiu ca va trece ceva timp pana sa reusesc sa dorm din nou asa si sa nu ma trezesc ingrozita de vreun cosmar...Dar poate ca pentru cinci minute imi pot permite sa cred ca visul a fost real...

All is nothing

2010-03-27T17:58:00.002+02:00

Incepusei bine, dar cumva te-ai pierdut pe drum

Te-ai pierdut in haul ce ma protejeaza,

De parca nu te-as fi prevenit...

Au ramas doar lacimile uscate, frigul si gandurile nerostite

A ramas doar zambetul stins al sufletului pierdut.

Ai inceput sa simti si m-ai deranjat din hibernare

Si acum raman in urma ochii secati la care nu indraznesti sa privesti.

Pana si soarele mi se pare rece acum

Si un nou prieten ma urmeaza pretutindeni, un nor negru.

Acum mai mult ca niciodata m-am ascuns,

M-am ascuns printre cuvinte de bravura sau asa am vrut sa cred.

Si poate intr-o zi cineva va reusi sa citeasca o soapta printre randuri,

O soapta pierduta in noapte fara nici un destin.

Privesc in fata dar nu vad nimic...

Un strigat isi face loc prin fumul de tigare dar tot o soapta nenorocita iese.

Poate e mai bine ca ma trezesc la realitate atat de repede

Dar am obosit sa ma inteleg doar eu.

Va trece poate prea mult timp,

Cine stie cate zile, cate luni, cati ani

Poate din nou o sa pot uita tot si sa ma las indrumata de vant

Va trece mult timp pana cand voi putea spune cuiva:
"Bine ai venit!"

That's right

2010-03-23T12:40:00.003+02:00

"Immature love says, "I love you because I need you." Mature love says, "I need you because I love you."

Erich Fromm

Ne exercitam zi de zi dreptul de a alege, liberul arbitru. Dar cine ne poate spune ca alegem bine sau nu? Ma tot gandesc ca poate cei ce nu se agita si se complac in vietile lor mizerabile, triste si monotone sunt mult mai fericiti pentru ca ei nu infrunta nimic la care sa nu se astepte. Dar eu nu pot fi asa. Mereu am cautat drumul nepavat si neluminat, oamenii care imi inspirau teama si stiam ca nu-mi vor aduce nimic bun. Am fugit de ce era mai usor si bun, am fugit de fericirea usoara si de siguranta zilei de maine. Iar asta in loc sa fiu lasata in pace in nebunia mea am fost inalturata si deranjata, au incercat sa ma schimbe, au reusit, dar din fericire au dat gres la final si mi-au redat libertatea cu stampila de ALTFEL pe frunte. Altfel mai nou inseamna nu suficient de bun. Si ajungi singur urand faptul ca nu ai vrut sa fi oaia din turma si ai preferat lupul care le vaneaza.

Pauza

2010-03-09T16:14:00.002+02:00

"Înainte aveam remuşcări după ce greşeam, acum le am înainte de a greşi."

Jorge Luis Borges

Scurt

2010-03-04T08:23:00.003+02:00

"Destinul este o limită; tot ce ne mărgineşte noi numim Destin."

Waldo Emerson

In teorie si in ceea ce las sa se vada nimic nu ma doboara, nimic nu ma opreste, nimic nu ma sperie. In schimb in practica, si in ceea ce tin inchis bine in mine, mi-e frica de orige gest fac, de orice zambet primit si tot ce vreau e sa ma feresc de tot. Dar nu pot. De cele mai multe ori imi spun ca motiul este ca nu sunt lasata de altii, dar adearul e ca mi-e frica de propria-mi singuratate mai mult decat de orice altceva.

Viitorul ma sperie pentru ca nu il pot controla. Ma sperie prea multe.

"Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă şi tainică şi mai durabilă ca dorinţa zvăpăiată de fericire...Îndoiala de sine îi chinuie pe oameni atât de tare, încât, drept remediu, ei au inventat iubirea, pact tacit între doi nefericiţi pentru a se preţui peste măsură, pentru a se lăuda între ei cu neruşinare."

Emil Cioran

A exista inseamna a suferi

2010-03-02T09:41:00.004+02:00

"Şi totuşi... Să spunem adevărul. Raţiunea şi dragostea nu îşi au locul împreună în vremurile acestea..."

Stephenie Meyer

Daca ramai tot timpul doar cu regrete nu te intreba de ce ti-e sufletul amar... Cand gandesti cu inima e normal sa fie in zadar... Cuvintele de mangaiere niciodata nu vor vindeca durerile de inima franta... Sa te ascunzi nu ai unde, viata te urmareste... Degeaba incerci sa-ti ineci singuratatea in mare si sa-ti pui speranta in stele, inutil... Ochii tot ti se vor umple mereu de lacrimi intunecandu-ti privirea, mutand orizontul intr-o departare de neatins... Cand incerci sa fugi si picioarele ti se impleticesc, cand ceva te opreste si te trage inapoi, e doar vina ta... Tot ce ramane de facut e sa zambesti trist sperantelor uitate... Si indiferent cat de greu ti se va parea ca trec zilele nu uita ca noptile sunt nesfarsite...

"Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii."

Mihai Eminescu

Nu-mi da motive...

2010-03-01T04:31:00.004+02:00

Desi stiu ca gresesc si desi indoiala imi da tarcoale ma incapatanez sa continui. Totul poate fi rezumat la o simpla idee, reducerea de dorinte e singura scapare. Oricine poate sa inteleaga cand e momentul sa renunte, iar la mine e evident. Dar de atatea ori am facut-o ca macar odata vreau sa fie vina mea, greseala mea. Sunt satula de multimile aclamatoare si de stralucitorii cavaleri. Soarta mi-e potrivnica dar daca merg in spate nu vine dupa mine. Oricum indiferent ce as face redresez, macar o voi face de buna voie de acum inainte. Imi joc rolul cu toata pasiunea de care sunt capabila, imi incurc destinul pe cat de mult pot. Voi umple golul creat de toti cu nimicuri inutile, minciuni roz si zambete false. Am invatat sa ma mint frumos si am invatat sa accept minciuni. Ce e rau in asta?

TU ar trebui sa citesti

2010-02-25T04:23:00.000+02:00

"Dragostea este ca un arbore: creşte de la sine, îşi înfige rădăcini adânci în toată fiinţa noastră şi continuă să înverzească pe o inimă distrusă...Anumite gânduri sunt rugăciuni... Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi...Sunt clipe de nedefinit, acelea în care două suflete îşi vorbesc într-o limbă ce nu poate fi înţeleasă decât de ele, când tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viaţa acestei lumi....Priveşti o stea pentru că e luminoasă şi pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce şi o taină mai mare: femeia...Voi, cei care suferiţi pentru că iubiţi, iubiţi încă şi mai mult. A muri de dragoste înseamnă a trăi în ea...Când buretele este îmbibat, marea poate să treacă pe deasupra fără a-i mai adăuga o lacrimă..."
Victor Hugo

Nu pot

2010-02-23T04:56:00.000+02:00

Ce usor se renunta la ce te incomodeaza,

La tot ce-a fost si a plecat,

Nu cred ca nu poti sa mai simti nimic.

Vad intuneric in ochii tai

Imposibil sa dispara totul asa repede

Si tie-ti apasa norii sufletul

Lacrimile ti se transforma in ploaie

Dar mandria te opreste cumva.

Inca mai sper la un maine diferit

Un maine cu soare zi zambete.

What a fool

2010-02-20T06:57:00.000+02:00

She's...

2010-02-19T20:25:00.000+02:00

De fiecare data cand gasesc niste ochi care ma privesc

Ii fac sa dispara...le sting flacara.

Vedeam ca mi-ar fi dat luna si stelele

Si brusc imi doream si soarele...si tot.

Mereu imi aduc norii negri asupra tuturor...

Oblig ochii sa se-nchida...sa lacrimeze...

Sperii tot ce e bun din jur,

Izgonesc chipul de pe perna de dimineata,

Toate sufletele adunate le inchid pentru a ma bucura de durerea lor.

Nu vreau sa ma priveasca nimeni,

Nu vreau sa ma ascund in imposibil...

Aceeasi replica pe care o dau mereu...

Intorc fata la perete sa ma ascund

Si tot ce mai pot spune e..."Ma intorc repde"...

Si fug...

Ce mi se intampla?

2010-02-17T05:22:00.000+02:00

Ce se intampla cand adevarul te urmareste oriunde te-ai duce si orice ai face?

Ce se intampla cand iti zboara cuvintele in minte dar nu reusesti sa le dai un isr logic?

Ce se intampla cand visele iti lasa o scrisoare de adio si pleaca sa se indeplineasca singure lasandu-te in urma?

Ce se intampla cand tot ceea ce este rau te anunta ca vine dar tu nu ai puterea sa schimbi ceva?
Ce se intampla cand capacitatea de a iubi dispare si te trezesti gol pe dinauntru?
Ce se intampla cand incerci sa te regasesti si altii te adancesc si mai rau intr-o vale a pierderii?
Ce se intampla cand increderea ti-e tradata de singurii oameni pe care i-ai crezut altfel?
Ce se intampla cand descoperi ca posezi o putere ciudata de a controla oamenii dar nu o poti folosi pentru a-ti face tie bine ci doar pentru a imprastia suferinta?
Ce se intampla cand orice forma de distractie ti se pare un chin?

Ce se intampla cand simti ca iti pierzi controlul si parca altcineva sau altceva te conduce iar tu esti doar un spectator la o piesa de teatru fara sfarsit?

Ce se intampla cand singurul lucru care te face sa te simti bine este raul provocat altora?
Ce se intampla cand vrei sa vorbesti cu cineva sa-ti descarci tot sufletul dar de frica judecatii altora te opresti "exact la timp" si-ti cari povara singur?
Ce se intampla cand iti sangereaza sufletul?
Ce se intampla cand te simti cea mai mica si inutila particula de pe pamant?
Ce se intampla cand uiti chiar si tu de tine, de ce-ai fost si de ce-ai fi vrut sa fii?
Ce se intampla cand te ofilesti si asta te bucura?
Ce se intampla cand magia dispare si ramane doar rationalul?
Ce se intampla cand nu e nimeni acolo?

"Nici o problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de gândire la care a fost creată."

Albert Einstein

So...

2010-02-17T01:51:00.000+02:00

Sunt o persoana egoista si o recunosc...urlu in gura mare chiar...si in acleasi timp sunt foarte darnica. Vreau sa-mi impart nefericirea. E crunt sa te simti de dimineata pana-n vis singur si trist si sa n-ai cu cine sa-ti imparti nefericirea... Poate ca vreau sa-ti fac viara un calvar, dar ar fi calvarul nostru de m-ai lasa... Cat de rau poate fi?

Fiecare actiune gandita si analizata nu a dus niciodata la nimic bun...daca stau sa ma gandesc nici cele facute doar ca sa nu ma gandesc ce-ar fi fost daca...asa ca de unde sa stiu ce sa mai aleg?

Din toate partile mi se spune ca ar trebui sa gandesc pozitiv dar nu reusesc sa ma fac inteleasa....Cum pot explica faptul ca nu sunt lasata sa vad lucrurile roz si ca de fiecare data cand incerc cineva are grija sa arunce un val gri peste sa ascunda tot? E greu sa ma lupt cu mine dar ma las invinsa de fiecare de fiecare data pentru ca daca inving trebuie sa lupt cu ceilalti si am obosit... Ma tot plang ca am obosit de atat de mult timp si nimeni nu aude...iar...nu vreau sa o iau de la capat...

Imi caut drumul dar s-a bifurcat de atat de multe ori incat singurul drum pe care-l stiu este inapoi si oricat il evit ajung la el. Cineva sa vina cu un felinar sa-mi arate drumul spre-nainte...sa mearga cu mine spre bine.

La revedere...

2010-02-16T17:39:00.000+02:00

Oh...

2010-02-09T00:26:00.000+02:00

Intr-un cui undeva zace agata speranta

Zace inutila,uitata cu intentie,inlocuita de frica...

Zi de zi isi canta singuratatea...zi de zi ma cheama

Las privirea in pamant dar nu ma ajuta...o stiu acolo...

Am incercat sa o ascult...sa-i explic...

Dar m-ar fi convins sa o sterg de praf si sa o car dupa mine...

Am incercat sa scap de ea...sa o gonesc...

Chiar si alungata e libera si ma controleaza...cel mai bine e asa...

De ce sa ma condamne ca am limitat-o?
Cate minciuni sa mai cred din cauza ei?

Distruge totul incercand sa fie buna...

Asa cum ea m-a controlat...ii voi controla eu soarta acum...

Nu i-a pasat de lacrimile mele la fiecare tradare...

Nu i-a pasat de umbrele ce m-au fugarit pana am cedat...

Nu i-a pasat de mine...

Si asta ii e blestemul...sa vada cum distrug tot...

Dar din propria initiativa...

De la capat...si inapoi la inceput...

2010-02-04T04:16:00.000+02:00

-Imi place ca ai mintit atat de mult incat deja incepi sa te crezi singur...Cum reusesti sa separi realitatea de mintea ta bolnava?
-Cine a zis ca trebuie...cand vreau ceva...obtin...si totul se petrece exact ca in mintea mea. Mijloacele folosite sunt de prisos in discutie. Si totusi uite cine s-a apucat sa-mi faca mie morala...
-Nu sunt chiar asa cum crezi tu.. Uneori mai si simt cate ceva... Rar dar simt..
-Sigur ca simti...ca si mine dezgust pentru ceilalti si totusi le zambesti frumos...dispret pentru zambetele primite...iar in mintea ta nu faci altceva decat sa incerci sa gasesti mptivul pentru care cineva se poarta frumos cu tine... Degeaba incerci sa pretinzi a fi altcineva...esti la fel ca mine..iar rasa noastra e pe cale de disparitie,usor,usor am fost exterminati...exilati...dati la o parte din calea tuturor...si totusi ne-am infiltrat printre ei...si suntem aici pentru a le face vietile un calvar... Cel mai bine ar fi sa lasi prostiile,sa te trezesti din visul euforic in care ai pretins ca traiesti si sa-ti revii la ceea ce am creat...la ceea ce esti de fapt.. Te-am invatat tot ce trebuie sa stii...
-Inceteaza..nu vreau..nu pot.
-Ba poti..si ceea ce este si mai amuzant este ca si vrei...Dupa toate protestele tale inutile stii la fel de bine ca si mine ca vrei sa revii...la ce a fost...si te gandesti cu un licar de speranta la ce ar putea fi...Facem echipa buna...intotdeauna am facut...ce ne-ar opri acum sa nu o luam de la capat?
-Totul! M-ai lasat cu ochii in soare acum mult timp...Ai plecat fara nici o vorba ...Cu un bilet aruncat pe masa sub chei si acum vrei sa luam totul de la inceput? S-au schimbat multe..eu m-am schimbat...
-Stii bine ca indiferent sub cate masti te ascunzi te cunosc asa ca lasa protiile...ia un pahar de sampanie si poarta-te ca o doamna cum te-am invatat... Nu esi un copil sa te ascunzi in spatele unor scuze in care nici tu nu crezi...Hai sa sarbatorim reinventarea noastra...Vom face multe..vom ajunge departe... Tu ai nevoie de mine iar eu de tine asa ca hai sa ne apucam de treaba...
-Atata timp a trecut si indiferent cat timp dispari cand reapari dai totul peste cap de parca ar fi ceva normal...dar ai dreptate...Sa bem pentru noi..pentru ce va urma..si pentru sufletele ce le vom pierde impreuna...

I remember the night...

2010-01-05T07:29:00.000+02:00

Oricat as inerca sa nu te mai pastrez langa mine chiar si ca amintire nu reusesc....zilele mi se deruleaza in minte iar si iar...Si exact atunci cand aproape reusesc sa uit ca existi undeva acolo...reapari si dai totul peste cap....si ma lasi sa-mi ling singura ranile....chiar daca sunt tot din vina mea..
Daca esti un rau....atunci esti un rau necesar....si chiar daca evit sa ma apropii ceva ma cheama...acelasi ceva care ma trimite inapoiu cu coada intre picioare la asteptarea mea....Cat timp o sa mai astept?Nu stiu...Nu vreau sa spun cat e necesar ca suna a prea mult timp....
Ravnim raul ce ni-l provocam....dulceata clipei se pierde repede si se transforma intr-un martir inchinat disperarii...ne imbolnavim unul de celalalt....eu fara a reusi sa gasesc un remediu...

"Paradisul este infernul văzut din partea cealaltă."

Umberto Eco

Mai gresesc...

2010-01-02T10:52:00.000+02:00

"Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului."

Sigmund Freud

We have time....

2009-12-28T14:05:00.000+02:00

We have all, the time in the world

Time ENOUGH for life

To UNFOLD

All the prescious things

Love has in store

We have all the love in the world

If that's all we have

You will find

We need nothing more

Every step of the way

Will find

the cares of the world

Far behind us

We have all the time in the world

Just for love

Nothing more

Nothing less

Only love

Every step of the way

Will find us

With the cares of the world

Far behind us

Yes

We have all the time in the world

Just for love

Nothing more

Nothing less

Only love

Nimic

2009-12-28T12:14:00.000+02:00

At a time....

2009-12-28T01:07:00.000+02:00

"The most incomprehensible thing about the world is that it is comprehensible...We cannot solve our problems with the same thinking we used when we created them..."

Albert Einstein